NASA nu are dovezi care să indice existenţa formelor de viaţă pe Marte

Specialiştii NASA au declarat că nu pot să afirme cu certitudine că sonda americană Phoenix, care şi-a încheiat misiunea pe Marte în noiembrie, a găsit un loc pe planeta roşie în care a existat viaţă în trecut.

Specialiştii Agenţiei spaţiale americane au declarat că modelele realizate pe computer pentru a prevedea starea vremii de pe Marte sunt greşite şi că modele previzionale care vor avea o mai mare acurateţe vor putea să furnizeze o mai bună imagine despre trecutul planetei roşii.

Specialiştii misiunii Phoenix au prezentat la conferinţa American Geophysical Union, ce se desfăşoară în San Francisco, cele cinci luni de operaţiuni robotizate efectuate de sonda Phoenix în regiunea polară a planetei Marte.

În afara analizei mostrelor de gheaţă şi de sol recoltate de pe Marte, cu scopul de a descoperi eventualele urme ale substanţelor organice, specialiştii misiunii Phoenix au studiat raporturile zilnice despre starea vremii. Aceste informaţii sunt considerate extrem de importante de către specialişti, în dorinţa lor de a afla dacă pe planeta roşie au existat cantităţi de apă suficient de mari, pentru suficient de mult timp pentru a permite apariţia şi evoluţia formelor de viaţă

"Este un mediu climatic foarte activ", a declarat Peter Smith, coordonatorul misiunii. "Procesul de formare al climei de pe Marte este destul de misterios".

Sonda Phoenix a asistat la transformarea rapidă a zilelor prăfuite de vară în zile noroase de toamnă, urmate de ceaţă deasă, zăpadă şi îngheţ.

"Modelele globale climatologice care analizează clima planetei Marte nu au prevăzut aceste modificări", a declarat Smith. "Ceea ce descoperim noi în prezent despre regiunile polare ne va obliga să facem nişte schimbări", a adăugat acesta.

Modelele previzionare ce dispun de o mai mare acurateţe le vor oferi cercetătorilor o imagine mai clară a ceea ce s-a petrecut pe Marte în trecut, mai ales când axa planetei s-a modificat, deoarece înclinaţia ei era mai mare.

Fără a dispune de un satelit natural suficient de mare pentru a le stabiliza, regiunile polare ale planetei Marte îşi schimbă periodic înclinaţia, cu peste 35 de grade. În această perioadă, Soarele se ridică mai mult decât de obicei pe cer, deasupra polilor marţieni, iar verile devin mai calde.

Specialiştii încearcă să afle dacă a existat o perioadă în trecut în care clima era suficient de caldă pentru apariţia apei, considerată ingredientul-cheie pentru apariţia şi susţinerea formelor de viaţă, aşa cum sunt cunoscute pe Terra.

Specialiştii misiunii Phoenix caută şi dovezi pentru existenţa mineralelor afectate de apă. Specialiştii au avut câteva probleme cu introducerea probelor de sol în micile cuptoare de analiză ale sondei Phoenix, deoarece solul din regiunea polilor s-a dovedit a fi mai degrabă destul de solid şi compact, spre deosebire de mostrele anterioare, uscate şi prăfuite, prelevate din celelalte regiuni în care au aterizat celelalte sonde americane.

Această descoperire ridică noi întrebări asupra modului în care apa circulă prin gheaţa, solul şi atmosfera planetei Marte.

"Ceva ia praful suflat de vânt, îl amestecă şi îl cimentează", a declarat Ray Arvidson, de la Washington University din St. Louis, care a fost cercetătorul principal responsabil cu manevrarea braţului robotic al sondei americane.

Mai multe rezultate ale misiunii sondei Phoenix vor fi făcute publice la începutul anului viitor.