Stiri Stiinta

Metanul detectat pe Marte ar putea să Indice prezenţa vieţii în subsol

Emisiile sezoniere de metan detectate pe Marte, semn al unei activităţi geologice sau biologice în subsolul planetei, ar putea indica prezenţa unor forme de viaţă, potrivit anunţului făcut joi de o echipă de cercetători americani. "Pe Terra, organismele vii produc peste 90% din metanul prezent în atmosferă, iar restul de 10% rezultă din activitatea geochimică. Pe Marte, metanul ar putea fi semnul uneia dintre aceste două activităţi", au explicat cercetătorii. "Volumele emisiilor de metan observate pe planeta roşie sunt comparabile cu cele ale siturilor active de pe Terra", a declarat planetologul Michael Mumma, directorul secţiei de astrobiologie a Goddard Space Flight Center din cadrul NASA, principalul autor al acestui studiu. Originea acestor emisii de metan rămâne, deocamdată, un mister pentru oamenii de ştiinţă. "Vârsta metanului pe care l-am detectat rămâne este încă necunoscută, iar originea lui ar putea fi veche sau recentă", au spus aceştia. Atât ipoteza originii geochimice, cât şi a celei biologice au fost explorate de cercetători, dar niciuna nu a obţinut consensul acestora. "Metanul ne spune că planeta roşie este încă vie, cel puţin din punct de vedere geologic", a declarat Mumma. Dacă microorganismele de pe Marte reprezintă sursa emisiilor de metan, ele se află, probabil, în profunzime, unde temperatura este suficient de mare pentru ca apa să existe în stare lichidă, au explicat experţii americani. Apa este necesară tuturor formelor de viaţă cunoscute de oameni. Indispensabile sunt şi sursele de energie şi prezenţa carbonului. Pe Terra se găsesc microorganisme care trăiesc la o adâncime de 1,9 - 3 kilometri, în bazinul Witwatersrand din Africa de Sud, unde radioactivitatea naturală sparge moleculele de apă, eliberând oxigenul şi hidrogenul. Aceste microorganisme folosesc hidrogenul ca sursă de energie. Gaze precum metanul, care se acumulează în subsolul marţian, ar putea să scape în atmosferă prin fisurile care se formează în scoarţa marţiană în timpul anotimpurilor calde. Cercetătorii, care au început această misiune în 2003, au detectat la un moment dat o emisie importantă de aproximativ 19.000 de tone de metan, volum comparabil cu enormele scurgeri de gaze observate în rezervaţia naturală de la Coal Oil Point din Oceanul Pacific, în zona oraşului Santa Barbara (California). Oamenii de ştiinţă au folosit spectrometre cu raze infraroşii amplasate pe trei telescoape diferite pentru scanarea a 90% din suprafaţa lui Marte timp de trei ani marţieni, care corespund unui număr de şapte ani tereştri. Noul studiu a fost publicat în revista Science.

Misterioşii profeţi ai secolului XXI

Ghicitul în palmă, în cărţile de tarot sau în zaţul din ceaţca de cafea sunt străvechi metode empirice de prezicere a viitorului individual. Din a doua jumătate a secolului XXI, pornind şi de la aceste practici, a apărut o ştiinţă - "futurologia" - care se ocupă la modul cel mai serios de predicţii cu acoperire globală cum ar fi modificările climatice, rezultatele alegerilor prezidenţiale, funcţionarea bazelor lunare sau schimbările geopolitice. "Afacerea“ prezicerii viitorului îşi are rădăcinile adânc îngropate în istorie. Cu milenii în urmă, oamenii se duceau la Oracolul din Delphi pentru a afla dacă soarta favoriza acţiunile pe care urmau să le întreprindă, iar, pentru a stimula o predicţie pozitivă, custozilor templului le erau aduse cadouri.
Pentru mai multe detalii click poză

NASA nu are dovezi care să indice existenţa formelor de viaţă pe Marte

Specialiştii NASA au declarat că nu pot să afirme cu certitudine că sonda americană Phoenix, care şi-a încheiat misiunea pe Marte în noiembrie, a găsit un loc pe planeta roşie în care a existat viaţă în trecut.

Specialiştii Agenţiei spaţiale americane au declarat că modelele realizate pe computer pentru a prevedea starea vremii de pe Marte sunt greşite şi că modele previzionale care vor avea o mai mare acurateţe vor putea să furnizeze o mai bună imagine despre trecutul planetei roşii.

Specialiştii misiunii Phoenix au prezentat la conferinţa American Geophysical Union, ce se desfăşoară în San Francisco, cele cinci luni de operaţiuni robotizate efectuate de sonda Phoenix în regiunea polară a planetei Marte.

În afara analizei mostrelor de gheaţă şi de sol recoltate de pe Marte, cu scopul de a descoperi eventualele urme ale substanţelor organice, specialiştii misiunii Phoenix au studiat raporturile zilnice despre starea vremii. Aceste informaţii sunt considerate extrem de importante de către specialişti, în dorinţa lor de a afla dacă pe planeta roşie au existat cantităţi de apă suficient de mari, pentru suficient de mult timp pentru a permite apariţia şi evoluţia formelor de viaţă

"Este un mediu climatic foarte activ", a declarat Peter Smith, coordonatorul misiunii. "Procesul de formare al climei de pe Marte este destul de misterios".

Sonda Phoenix a asistat la transformarea rapidă a zilelor prăfuite de vară în zile noroase de toamnă, urmate de ceaţă deasă, zăpadă şi îngheţ.

"Modelele globale climatologice care analizează clima planetei Marte nu au prevăzut aceste modificări", a declarat Smith. "Ceea ce descoperim noi în prezent despre regiunile polare ne va obliga să facem nişte schimbări", a adăugat acesta.

Modelele previzionare ce dispun de o mai mare acurateţe le vor oferi cercetătorilor o imagine mai clară a ceea ce s-a petrecut pe Marte în trecut, mai ales când axa planetei s-a modificat, deoarece înclinaţia ei era mai mare.

Fără a dispune de un satelit natural suficient de mare pentru a le stabiliza, regiunile polare ale planetei Marte îşi schimbă periodic înclinaţia, cu peste 35 de grade. În această perioadă, Soarele se ridică mai mult decât de obicei pe cer, deasupra polilor marţieni, iar verile devin mai calde.

Specialiştii încearcă să afle dacă a existat o perioadă în trecut în care clima era suficient de caldă pentru apariţia apei, considerată ingredientul-cheie pentru apariţia şi susţinerea formelor de viaţă, aşa cum sunt cunoscute pe Terra.

Specialiştii misiunii Phoenix caută şi dovezi pentru existenţa mineralelor afectate de apă. Specialiştii au avut câteva probleme cu introducerea probelor de sol în micile cuptoare de analiză ale sondei Phoenix, deoarece solul din regiunea polilor s-a dovedit a fi mai degrabă destul de solid şi compact, spre deosebire de mostrele anterioare, uscate şi prăfuite, prelevate din celelalte regiuni în care au aterizat celelalte sonde americane.

Această descoperire ridică noi întrebări asupra modului în care apa circulă prin gheaţa, solul şi atmosfera planetei Marte.

"Ceva ia praful suflat de vânt, îl amestecă şi îl cimentează", a declarat Ray Arvidson, de la Washington University din St. Louis, care a fost cercetătorul principal responsabil cu manevrarea braţului robotic al sondei americane.

Mai multe rezultate ale misiunii sondei Phoenix vor fi făcute publice la începutul anului viitor.